I: De cate ghinioane poti avea parte intr-o singura dimineata?
R: Vorba lu’ Gutza: fara numar, fara numar, fara numar!!!
Urmeaza si demonstratia: Astazi, 19 septembrie 2009, studentii de la FJSC au dat restanta la Introducere in Publicitate, studenti printre care m-am numarat si eu din cauza nenorocitului meu de stick care s-a incapatanat sa nu mai functioneze in nenorocita zi de 2 iunie 2009, zi in care a trebuit sa scot la imprimanta nenorocita de analiza de print. Asa ca m-am ales cu o nenorocita de restanta.
Dupa 3 ore jumate de somn, m-am trezit sa ma pregatesc de plecare. Am bajbait eu somnoroasa prin casa, am reusit sa ajung la baie, si dupa caldurosul dus de care m-am bucurat, parca mi-a mai fugit somnul. In fine, m-am imbracat, m-am incaltat, mi-am luat toate cele necesare la mine, le-am pus intr-o mapa albastra si am pornit agale la drum. Evident ca pana am ajuns la sosea, am pierdut tramvaiul, asa ca m-am hotarat sa merg pe jos pana pe Bucurestii Noi si de acolo sa iau ceva sa ajung la Chibrit. Dupa ce am parcurs aproximativ jumatate din drum, pot sa spun ca eram relativ fericita, mai aveam destul timp sa ajung la Universitate, ascultam muzica si aveam tot ce imi trebuia la mine. Doar ca, la un moment dat, am vrut sa mut mapa ce o tineam pe partea stanga, pe cealalta parte, evident, si am constatat cu stupoare ca mapa mea ALBASTRA si-a lasat amprenta pe bluza mea ALBA! Umbra de fericire pe care am avut-o pana in momentul respectiv disparuse…
Mi-am cautat servetelele si am inceput sa ma sterg ca o disperata in dreptul unui cos de gunoi pe care scria REBU. Lumea se uita ciudat la mine iar eu le aruncam cate o privire intepatoare si imi vedeam de treaba. Dupa ce am reusit sa fac albastrul sa devina bleu, am aruncat servetelul in cos si, odata cu el, mapa, care, in momentul acela se potrivea perfect alaturi de restul gunoaielor. Mi-am continuat drumul. Am ajuns in statie la autobuz si a venit un 97 intr-un tarziu. Am coborat la Chibrit si m-am dus catre statia de 300. Dupa ce mi-am gasit un loc, am vazut ca venea spre mine o fosta colega din generala… o fosta colega pe care nu am suportat-o niciodata! Si, colac peste pupaza, a mers cu mine pana la capatul lui 300, pentru ca, evident, la Piata Victoriei unde as fi putut sa ma urc in 381 si sa ajung linistita la Universitate, fara sa fiu nevoita sa mai ascult balivernele fostei mele colege, autobuzul cu pricina ne-a depasit si nu mai aveam cum sa-l prind… Bine macar ca ea nu se grabea nicaieri asa ca la Galeriile Orizont m-am scuzat si i-am zis ca eu voi merge mai repede deoarece trebuie sa ajung la un examen. Si am ajuns… mult mai devreme decat era nevoie caci profesorul a venit abia pe la 10 si 20 iar eu eram acolo de la 10 fara 10…
In fine, dupa ce am dat examenul despre care prefer sa nu comentez, am plecat complet demoralizata spre casa, si am observat ca se stricase si vremea, a inceput sa bata vantul si chiar sa ploua… De un singur lucru m-am bucurat, si anume de faptul ca am prins tramvaiul dupa ce am alergat ca o disperata dupa el si era sa mai lovesc si vreo trei oameni pe drum…
Mda… si toate astea intr-o singura dimineata…
