Carpe diem!

Astazi am aflat ca un coleg de grupa a murit. Alexandru Tima era numele sau. Zvonurile spun ca s-ar fi sinucis. Nu stiu ce sa cred, si de fapt, nici nu conteaza cum s-a intamplat, conteaza doar ca s-a intamplat. Un alt prieten foarte bun de-al meu, a avut un accident de masina azi, din fericire nu a patit nimic, insa aceste doua vesti proaste mi-au amintit de faptul ca anul trecut, exact in aceeasi perioada, ma duceam la inmormantarea a doi fosti colegi din generala care murisera intr-un accident. Iar toate aceste lucruri m-au facut sa realizez cat de mult conteaza cum alegi felul in care iti vei trai viata, pentru ca nu stii niciodata cand se va termina. Pe Alex mi-l voi aminti intotdeauna ca fiind acel coleg din grupa care asculta mereu muzica de calitate, se imbraca in haine largi si era politicos cu toata lumea. Ii placea grafitti-ul si zambea mereu. Isi dorea sa faca publicitate si era glumet. Asa va ramane mereu in amintirea mea, la fel cum Sorin, unul dintre cei din generala,va fi acel baiat din clasa care nu avea astampar, cel care facea mereu prostii si era teroarea profesorilor, si in acelasi timp, baiatul care m-a surprins prin cumintenia si bunul sau simt cand l-am redescoperit dupa cativa ani. Despre Viorel nu pot sa spun prea multe pentru ca, desi trebuia sa fie pe tot parcursul generalei coleg cu mine, in clasa intai s-a descoperit ca suferea de SIDA si toti parintii au insistat sa fie retras de la scoala. Dar a locuit la cateva strazi departare de mine, si stiu ca a fost mereu un baiat cuminte si la locul lui.

Am doar 20 de ani si deja pot vorbi despre 3 colegi la timpul trecut. Acest lucru m-a facut sa realizez ca nu conteaza cat de ghinionisti sau norocosi suntem, cate note proaste si premii avem, cata pregatire profesionala sau cata lipsa de experienta, tot ceea ce conteaza este cum alegem sa ne traim viata si cum alegem sa ne comportam in toate situatiile complicate si aparent fara iesire cu care destinul ne pune fata in fata. Ar trebui sa nu ne lasam doborati de nimic, sa fim optimisti, sa prindem viata de fund atunci cand ne intoarce spatele si sa zambim mereu. Cu alte cuvinte, carpe diem, fratilor, carpe diem! Desi nu l-am cunoscut foarte bine, pot sa spun cu incredere ca Alex asta a facut, pentru ca eu asa mi-l voi aminti mereu, zambind si glumind. Noapte buna Alex, voi bea in cinstea ta! Sper ca acolo unde ai ajuns, vei zambi si vei rade de doua ori mai mult decat ai facut-o pana acum!

P.S.: Sunt sigura ca Alex asta si-ar dori.