Îmi place verde…

Am descoperit cel mai nou avantaj de a fi reporter şi de a avea un pic de noroc: te poţi droga pe gratis, în direct, la locul de muncă…

Asta da dovadă de profesionalism! )

Eu şi ghinionul meu, împreună la bine şi la rău!

Unii oameni sunt îngroziţi de ghinion şi ar face absolut orice pentru a-l îndepărta sau evita. Spre exemplu, multe persoane îşi cumpără pisici Maneki Neko, altele nu se întorc niciodată din drum, nu trec niciodată pe sub o scară sau nu calcă pe canale, şi cele mai multe poartă amulete, talismane, medalioane şi alte lucruri care ar trebui să aducă noroc. Eu, în schimb, am ajuns la concluzia că orice aş face, nu voi scăpa de ghinionul meu. Nicio gărgăriţă, nicio potcoavă şi niciun coşar nu vor reuşi să mă ajute vreodată… şi spun asta pentru că am avut toate aceste lucruri dar nu s-a produs absolut nicio schimbare: mi-am pierdut în continuare cerceii, mi s-au pierdut în continuare tezele pe la şcoală, să nu mai zic de teste sau proiecte care pur şi simplu se rătăceau pe acasă pe la profesorii mei sau cine ştie pe unde, şi am căzut în continuare pe scările Universităţii, reuşind performanţa de a-mi rupe şi tocurile…

Săptămâna trecută am fost la munte, pentru prima oară pe anul acesta, şi ghinionul meu după mine, bineînţeles… După ce că am stat doar două zile, iar în prima zi m-am rătăcit şi chiar a nins, pentru a mă întoarce acasă cu  o răceală drept amintire, a doua zi, parcă special pentru că trebuia să plec, a fost foarte frumoasă vremea şi nici nu am găsit vreun tren care să plece mai târziu de ora 18 înapoi spre Bucureşti pentru a reuşi să mă bucur de întreaga zi…  Cel mai recent ghinion de care am avut parte a fost aseară însă când, după ce m-am afumat de la micii lui Vanghelie din Parcul Izvor şi m-a prins ploaia prin Cişmigiu, am constatat că mi-am pierdut cerceii  preferaţi!

În fine, trecând peste toate lucrurile astea, vă invit să descoperiţi ce se întâmplă atunci când un lucru care ar trebui să aducă noroc se pierde, mai precis, un picior de iepure. Chiar dacă este doar un scenariu de film, sunt convinsă că eu dacă aş face rost de un picior de iepure, l-aş pierde în secunda 2 şi ghinionul meu s-ar tripla!

Apropo, serialul acesta chiar merită urmărit, îl recomand cu cea mai mare căldură!

Speranţa moare ultima!

Zilele trecute m-am apucat şi eu, ca oricare alt om normal, să fac curăţenie de Paşte, iar în camera mea, pe şifonier, am dat de certificatul meu de noroc… Da, aşa este, am un certificat de noroc pe care l-am primit acum doi ani de la colegele şi bunele mele prietene care se săturaseră să mă vadă atât de ghinionistă.  Pe vremea aceea, la fiecare majorat, gaşca noastră făcea câte un cadou surpriză sărbătoritului, respectiv sărbătoritei. Pe data de 22 iunie 2007, am împlinit şi eu 18 anişori, şi bineînţeles că a trebuit să dau o petrecere pe măsura importanţei evenimentului, aşa că am închiriat un local şi mi-am invitat toţi prietenii. Petrecerea a avut loc în noaptea de 21 spre 22, şi pot spune cu mâna pe inimă că nu m-am simţit niciodată atât de bine alături de prietenii mei. După ora 12 noaptea, când deja oficial eram majoră, prietenele mele s-au hotărât să-mi aducă mult aşteptatul cadou surpriză. Vă mărturisesc că mi-era frică de ceea ce aş fi putut primi de la nişte oameni cu atâta imaginaţie, însă fetele îmi făcuseră un certificat de noroc. Foarte important de menţionat este faptul că a fost lucru manual, şi că atunci când s-au dus să cumpere cartonul pentru certificat, le-a prins ploaia, şi nu mă refer aici la o ploicică nevinovată, ci la o adevărată furtună… sau cel puţin aşa mi-au mărturisit ele… (eu le-am zis că le-a urmărit ghinionul meu ) În fine, ideea este că din acel moment eu ar fi trebuit să scap de ghinion, numai că toată încrederea în acel certificat de noroc mi-a pierit exact în aceeaşi zi, când, după ce m-am milogit la fratele meu vreo oră şi ceva să mă lase să stau şi eu la calculator ca să iau pozele de la petrecere (pe vremea aceea împărţeam calculatorul şi eu aveam acces foarte limitat la el…), am constatat cu stupoare că nu-mi merge Internetul… fix de ziua mea… Şi faza cea mai urâtă a fost faptul că a mers cât timp a stat fratele meu la calculator, dar când a venit şi rândul meu… a trebuit ghinionul să-mi arate cumva că suntem pereche pe viaţă… În momentul acela m-am convins de “puterea” certificatului meu de noroc, şi l-am aşezat undeva într-un colţ pentru că oricum nu mă ajuta cu nimic.

Totuşi, navigând acum pe Internet, am descoperit că mai există modalităţi prin care pot scăpa de ghinion! Spre exemplu, pisica Maneki Neko, care, conform descrierii de pe site-ul unde am găsit-o  ” aduce norocul, banii si clientii in casa sau magazinul in care este asezata. Este foarte important ca pisica sa dea incontinuu din labuta pentru ca daca se opreste se spune ca in 8 zile daca nu este repusa in functiune va atrage feng shui negativ. ” Staţi să vă arăt şi o poză:

Sincer vă spun, chiar îmi doresc aşa ceva! Dar una din aia aurie, că e mai “mişto”! Şi… ceea ce m-a făcut chiar să am încredere în puterea acestei pisici de a aduce norocul, este faptul că vedeta Antenei 1, Cristina Dochianu, şi-a achiziţionat un asemenea kitch, pardon, un asemenea obiect preţios, pentru a îndepărta ghinionul din noul ei cămin pe care îl împarte cu iubitul său, Radu de la Crush. În caz că nu ştiţi cine e această vedetă (de care eu chiar nu am auzit până nu am descoperit articolul cu pisica), daţi click pe link-ul acesta şi veţi fi lămuriţi http://www.cancan.ro/2009-02-09/Cristina-Dochianu-scapa-de-ghinioane-cu-pisica-maneki-neko.html

Cu toate că până acum credeam că nu voi avea niciodată noroc, pisica aceasta chiar mi-a redat speranţa, şi mă gândesc serios să îmi achiziţionez şi eu una, aurie, bineînţeles!

Totuşi, până să iau o asemenea măsură drastică de a scăpa de ghinion, haideţi să vă arăt ce viaţă aş fi avut dacă aş fi fost un popândău Vizionare plăcută!