Fara numar!

I: De cate ghinioane poti avea parte intr-o singura dimineata?

R: Vorba lu’ Gutza: fara numar, fara numar, fara numar!!!

Urmeaza si demonstratia: Astazi, 19 septembrie 2009, studentii de la FJSC au dat restanta la Introducere in Publicitate, studenti printre care m-am numarat si eu din cauza nenorocitului meu de stick care s-a incapatanat sa nu mai functioneze in nenorocita zi de 2 iunie 2009, zi in care a trebuit sa scot la imprimanta nenorocita de analiza de print. Asa ca m-am ales cu o nenorocita de restanta.

Dupa 3 ore jumate de somn, m-am trezit sa ma pregatesc de plecare. Am bajbait eu somnoroasa prin casa, am reusit sa ajung la baie, si dupa caldurosul dus de care m-am bucurat, parca mi-a mai fugit somnul. In fine, m-am imbracat, m-am incaltat, mi-am luat toate cele necesare la mine, le-am pus intr-o mapa albastra si am pornit agale la drum. Evident ca pana am ajuns la sosea, am pierdut tramvaiul, asa ca m-am hotarat sa merg pe jos pana pe Bucurestii Noi si de acolo sa iau ceva sa ajung la Chibrit. Dupa ce am parcurs aproximativ jumatate din drum, pot sa spun ca eram relativ fericita, mai aveam destul timp sa ajung la Universitate, ascultam muzica si aveam tot ce imi trebuia la mine. Doar ca, la un moment dat, am vrut sa mut mapa ce o tineam pe partea stanga, pe cealalta parte, evident, si am constatat cu stupoare ca mapa mea ALBASTRA si-a lasat amprenta pe bluza mea ALBA! Umbra de fericire pe care am avut-o pana in momentul respectiv disparuse…

Mi-am cautat servetelele si am inceput sa ma sterg ca o disperata in dreptul unui cos de gunoi pe care scria REBU. Lumea se uita ciudat la mine iar eu le aruncam cate o privire intepatoare si imi vedeam de treaba. Dupa ce am reusit sa fac albastrul sa devina bleu, am aruncat servetelul in cos si, odata cu el, mapa, care, in momentul acela se potrivea perfect alaturi de restul gunoaielor. Mi-am continuat drumul. Am ajuns in statie la autobuz si a venit un 97 intr-un tarziu. Am coborat la Chibrit si m-am dus catre statia de 300. Dupa ce mi-am gasit un loc, am vazut ca venea spre mine o fosta colega din generala… o fosta colega pe care nu am suportat-o niciodata! Si, colac peste pupaza, a mers cu mine pana la capatul lui 300, pentru ca, evident, la Piata Victoriei unde as fi putut sa ma urc in 381 si sa ajung linistita la Universitate, fara sa fiu nevoita sa mai ascult balivernele fostei mele colege, autobuzul cu pricina ne-a depasit si nu mai aveam cum sa-l prind… Bine macar ca ea nu se grabea nicaieri asa ca la Galeriile Orizont m-am scuzat si i-am zis ca eu voi merge mai repede deoarece trebuie sa ajung la un examen. Si am ajuns… mult mai devreme decat era nevoie caci profesorul a venit abia pe la 10 si 20 iar eu eram acolo de la 10 fara 10…

In fine, dupa ce am dat examenul despre care prefer sa nu comentez, am plecat complet demoralizata spre casa, si am observat ca se stricase si vremea, a inceput sa bata vantul si chiar sa ploua… De un singur lucru m-am bucurat, si anume de faptul ca am prins tramvaiul dupa ce am alergat ca o disperata dupa el si era sa mai lovesc si vreo trei oameni pe drum…

Mda… si toate astea intr-o singura dimineata…

Antrenament pentru prezidentiale, nu e nimic ilegal!

A trecut ceva vreme de cand nu am mai asternut niciun cuvintel pe acest amarat blog si, sincera sa fiu, nici nu mai intentionam sa il pastrez, caci si-a atins scopul, adica am primit o nota buna la Internet, dar astazi ma bucur ca nu am renuntat la el caci ceea ce urmeaza sa scriu, merita publicat…

In primul rand, vreau sa spun ca ghinionul meu inca nu m-a parasit, iar lucrul acesta l-am aflat intr-un mod cat se poate de urat… adica printr-o restanta cu care m-am ales in urma incapatanarii stick-ului meu de a functiona atunci cand trebuie… Stati sa vedeti: era o frumoasa dimineata de marti, mai precis, marti, 2 iunie 2009, data examenului la Introducere in Publicitate. Inca de la inceputul semestrului am fost avertizati de catre domnul profesor ca nu vom intra in examen daca nu avem toate prezentele necesare la seminar, si daca in ziua examenului ne vom prezenta fara analiza de print necesara. Prezentele nu erau o problema, si credeam ca nici analiza nu va fi, avand in vedere ca o terminasem exact la timp, tot ce mai trebuia sa fac era sa o scot la imprimanta. Aveam doua pagini amarate in Word pe care le-am pus pe stick-ul care pana in momentul respectiv imi fusese cel mai bun prieten, iar dupa ce am facut lucrul acesta, am plecat mai devreme de acasa pentru a avea timp sa printez foile si sa ajung si la examenul ce incepea la ora 12. Prima oprire am facut-o pe Bulevardul Ion Mihalache, la Canon, la ora 11 si 20 de minute. Am constatat cu stupoare ca nu pot printa acolo foile pentru ca stick-ul meu nu functiona, adica nu a fost detectat de calculatoarele de acolo. “Nu-i nimic, mi-am spus in gand, trebuie sa mai fie vreun loc in care sa incerc…”, si am plecat de acolo cu moralul in plin picaj, dar totusi nu cu el la pamant, asa ca m-am urcat in 300, cu intentia de a merge la Universitate si de a gasi o solutie la problema mea. Aveam examenul la Facultatea de Chimie, iar alaturi este cea de Istorie, unde am si incercat, pe ultima suta de metri, sa imi scot analiza la imprimanta. Dupa ce am urcat doua etaje cu sufletul la gura si am intrat in biblioteca celor de la Istorie unde puteam printa foile mele, la 12 fara un minut, am primit o palma direct peste fata de la soarta: stick-ul nu a mers nici acolo! Deja nu mai aveam timp sa merg in alta parte, asa ca m-am resemnat cu gandul ca am o restanta din cauza unui nenorocit de stick… care bineinteles ca acasa a functionat, nu numai la calculatorul meu, l-am incercat si la cel al fratelui meu si la laptop-ul unui prieten. Concluzia: am ghinion!!!!!!!

In fine, pe cat de trista eram cand am ajuns acasa, pe atat de fericita urma sa fiu o ora mai tarziu cand m-am hotarat sa-l sun pe redactorul sef adjunct de la Academia Catavencu, persoana cu care vorbiseram eu si colega mea, Oana, cu o saptamana in urma pentru a face practica acolo. Ar fi trebuit sa primim un mail de la domnul Prisacariu, dar fiindca nu am primit, ne-am hotarat sa sunam si sa intrebam daca mai are rost sa asteptam sau sa ne cautam un alt loc in care sa facem practica. Spre surprinderea noastra, domnul Prisacariu ne-a chemat chiar a doua zi la redactie pentru a incepe practica. Deja “norocul” meu incepea sa se schimbe. A doua zi cand ne-am dus la redactie, am fost primite cu multa caldura, iar toate emotiile pe care le aveam, au disparut pe masura ce vorbeam cu oamenii de acolo.

Partea cea mai buna este faptul ca din prima zi, ni s-a ivit o ocazie de a merge cu camera ascunsa la sediul PSD de pe Calea Victoriei si de a filma in exclusivitate cum suntem platite pentru a vota duminica, la alegerile europarlamentare, cu PSD-ul, evident. De mentionat ca toata afacerea asta urma sa fie doar un antrenament pentru prezidentiale, ca acolo este mai important, si tot acolo am fi facut “bani frumosi”. A, si cica totul este foarte legal, noi nu am fi facut decat o mini campanie, adica in loc sa le dam oamenilor un pix, un stilou sau o galeata, le-am fi dat o suma de bani si ne-am fi asigurat ca voteaza partidul care trebuie. Toata povestea o gasiti pe site-ul Academiei Catavencu, precum si filmuletul cu nenea infractoru’ care urma sa ne dea bani. Nu credeam ca voi ajunge sa afirm asta vreodata, dar am avut noroc! Totusi, daca maine da o masina peste mine, sau vine nenea de la PSD si ma bate, sa nu va mirati… deja mi-a mers prea bine! Va invit sa cititi articolul din Academia Catavencu, pentru a afla mai pe larg despre ce este vorba, si… nu uitati: puteti face absolut orice vreti cu votul vostru, chiar sa il si vindeti… cu 500 de mii (vechi, bineinteles).

http://www.catavencu.ro/psd_va_cumpara_voturile_cu_50_de_lei_bucata-8229.html